Despre ego - partea a2a

Despre ego – partea a2a

“Când nu mai rămâne nimic cu care să te identifici, cine eşti?

Egoul găseşte repede o formă nouă. Faptul că această nouă formă este una profund nefericită nu-l interesează prea mult, important pentru el este să aibă o identitate, fie ea bună sau rea. De fapt, acest nou ego va fi mai contractat, mai rigid şi impenetrabil decât ce vechi.

Majoritatea oamenilor sunt atât de complet identificaţi cu vocea din mintea lor — curentul neîntrerupt de gânduri involuntare şi compulsive şi emoţiile care le însoţesc — încât am putea spune despre ei că sunt posedaţi de minte.

Nucleul central al întregii voastre activităţi mentale constă în anumite gânduri, emoţii şi moduri de reacţie, repetitive şi persistente şi cu care vă identificaţi cel mai mult. Această entitate este însuşi egoul.

Când trăiţi prin intermediul sinelui fabricat de minte, constând din gândire şi emoţii — adică prin ego — fundamentul identităţii voastre este unul precar, deoarece gândul şi emoţia sunt prin natura lor efemere, trecătoare. De aceea orice ego se luptă continuu să supravieţuiască, încercând să se protejeze şi să se extindă.

Resentimentul este emoţia care însoţeşte lamentarea şi etichetarea în minte a oamenilor şi care adaugă chiar mai multă energie egoului. Resentiment înseamnă amărăciune, indignare, mâhnire sau sentimentul de a fi fost ofensat.

Uneori, „vina” pe care i-o găsiţi altcuiva nici măcar nu există.

Lipsa de reacţie nu este semn de slăbiciune, ci de putere. Un alt termen pentru lipsa de reacţie este iertarea. A ierta înseamnă a trece cu vederea sau, mai curând, a trece peste. Treceţi peste ego şi ajungeţi la sănătatea mentală existentă în fiecare fiinţă umană ca esenţa sa.

Iar duşmanul cel mai mare al egoului este, desigur, momentul prezent, adică viaţa însăşi.

Egoul implică absenţa conştientizării. Conştiinţa şi egoul nu pot exista laolaltă.

Atât plângerea, cât şi atitudinea critică şi reactivitatea îi întăresc egoului sentimentul de îngrădire şi separare de care depinde supravieţuirea sa. Dar acestea întăresc egoul şi în alt mod, dândui un sentiment de superioritate pe seama căruia prosperă.

Nimic nu întăreşte egoul mai mult decât sentimentul de a avea dreptate. A avea dreptate înseamnă a vă identifica cu o poziţie mentală — un punct de vedere, o opinie, o judecată, o interpretare.

Egoul ia totul la modul personal.

Nu vă mai plângeţi, nu mai acuzaţi, nu mai învinovăţiţi şi nu mai gândiţi că celălalt face rău. Nimeni nu face rău. Este egoul persoanei respective, atâta tot.

Pentru a vă elibera de ego nu este nevoie decât să-l conştientizaţi, deoarece conştiinţa şi egoul sunt incompatibile.

Emoţia din spatele întregii activităţi a egoului este teama. Teama de a fi un nimeni, teama de nonexistenţă, teama de moarte.

Egoul se hrăneşte cu atenţia celorlalţi, aceasta fiind, în cele din urmă, o formă de energie psihică. Egoul vostru nu ştie că sursa întregii energii se află în voi înşivă, aşa că el o caută în exterior.

La începutul multor relaţii aşa-zise romantice, interpretarea de roluri este frecvent întâlnită şi este menită să atragă şi să păstreze persoana pe care egoul o percepe drept cea care „mă face fericit, mă face să mă simt special şi îmi împlineşte toate nevoile”.

A iubi înseamnă a te recunoaşte în altcineva.

Nefericirea este o boală mental-emoţională creată de ego, care a ajuns la proporţii epidemice.”

Eckhart Tolle – Un pãmânt nou

Despre ego - prima parte

“Egoul nu înseamnă altceva decât identificarea cu forma, în primul rând cu forma gândurilor. Dacă răul există în vreun fel — şi există, dar la modul relativ, nu absolut — atunci definiţia sa este aceasta: identificarea completă cu forma — forma fizică, forma mentală, forma emoţională. De aici decurge totala necunoaştere a legăturii individului cu întregul, a unităţii intrinseci cu oricare „altul” şi totodată cu Sursa. Această ignoranţă este păcatul originar, suferinţa, iluzia. Iar atunci când această iluzie a separării totale fundamentează şi domină tot ceea ce gândesc, spun şi fac, ce fel de lume voi crea eu? Pentru a afla răspunsul la această întrebare nu trebuie decât să urmăriţi relaţiile dintre oameni, să citiţi o carte de istorie sau să vă uitaţi diseară la ştiri.

Cuvântul „eu” poate fi expresia celei mai mari erori sau a celui mai profund adevăr, în funcţie de modul în care este folosit. În utilizarea sa convenţională, cuvântul acesta nu este dom unul dintre cele mai frecvente (împreună cu înruditele „mic”, „al meu/a mea” sau „însumi/însămi”), ci şi unul dintre cele mai amăgitoare, în limbajul de fiecare zi, „eu” exprimă o eroare primordială, o percepţie greşită a ceea ce sunteţi, un sentiment iluzoriu al identităţii. Acesta este egoul. 

Mintea egocentristă este în totalitate condiţionată de trecut.

Nevoia imperioasă inconştientă a individului de a-şi consolida identitatea prin asocierea cu un obiect face parte integrantă din structura minţii egocentrice.

Egoul nu este rău, ci doar inconştient. Când îţi observi egoul, începi să treci dincolo de el.

El nu reprezintă ceea ce sunteţi voi. Dacă veţi considera egoul ca fiind problema voastră personală, atunci nu este vorba aici decât de şi mai mult ego.

Credinţa că voi aveţi dreptate şi ceilalţi greşesc reprezintă unul dintre tiparele principale ale minţii egoiste, una dintre principalele forme de inconştienţă. Cu alte cuvinte, conţinutul egoului se poate schimba, însă structura minţii care îl ţine în viaţă nu se schimbă.

Egoul tinde să echivaleze predicatul „a avea” cu Fiinţarea: am, deci sunt. Şi cu cât am mai mult, cu atât sunt mai mult. Egoul trăieşte prin comparaţie. Modul în care sunteţi văzuţi de ceilalţi devine modul în care vă vedeţi voi înşivă,

Egoul se identifică cu a avea, dar satisfacţia pe care i-o procură ceea ce are este relativ superficială şi de scurtă durată. Adânc în el rămâne ascuns un sentiment de nemulţumire, de incomplet, de „insuficient”, „încă nu am suficient”, prin care egoul vrea să spună: „încă nu sunt suficient”.

Niciun ego n-ar avea viaţă lungă în lipsa dorinţei de mai mult.

Formele mentale ale cuvintelor „mie”, „mine”, „mai mult decât”, „vreau”, „am nevoie”, „trebuie să am” şi „nu îndeajuns” ţin nu de conţinut, ci de structura egoului.

Niciun conţinut nu vă va satisface, atâta vreme cât structura egoistă rămâne neschimbată. Nu veţi fi fericiţi indiferent ce aveţi sau obţineţi.

Egoul înseamnă întotdeauna identificarea cu forma, căutarea de sine şi, în consecinţă, pierderea sinelui într-o firmă sau alta.

Descartes, filozoful din secolul al şaptesprezecelea considerat fondatorul filozofiei moderne a exprimat această eroare primordială sub forma maximei sale celebre (pe care el a văzut-o ca fiind expresia adevărului primordial): „Gândesc, deci exist.” Acesta era răspunsul pe care îl găsise el la întrebarea „Pot cunoaşte ceva cu certitudine absolută?” A realizat că dincolo de orice dubiu era faptul

că procesul de gândire nu se oprea niciodată, de aceea a echivalat gândirea cu Fiinţarea, altfel spus identitatea — eu sunt — cu gândirea, în loc de adevărul ultim, el a găsit rădăcina egoului, dar nu ştia acest lucru.”

Eckhart Tolle – Un pãmânt nou

Despre greseli

Fiecare greseala este o ocazie de a invata. Totul este sa nu comiti aceeasi greseala in mod repetat - ar fi o prostie... Insa comite cit mai multe greseli noi de care esti in stare; nu trebuie sa-ti fie teama, caci acesta este singurul mod in care natura iti permite sa inveti.

Exista lucruri care pot fi invatate doar daca esti indeajuns de curajos sa faci greseli. Aminteste-ti un singur lucru: nu face de doua ori aceeasi greseala.

Iubirea trebuie sa fie o relatie plina de prietenie, in care nimeni nu este superior, in care nimeni nu decide cum sa se desfasoare lucrurile, in care partenerii sunt pe deplin constienti ca sunt diferiti, ca abordarea lor in ceea ce priveste viata este diferita, ca modul lor de viata este diferit si, cu toate aceste diferente, se iubesc. Ei nu vor gasi nici o problema. Nu incercati sa creati ceva suprauman. Fiti umani si acceptati omenescul celuilalt, cu toate slabiciunile inerente naturii  umane. Celalalt va comite probabil greseli, tot asa cum comiteti si voi, si va trebui sa invatati. A fi impreuna inseamna a invata sa iertati, sa uitati, sa intelegeti ca si celalalt este la fel de uman ca si voi. Numai putina iertare...

Osho

Ai grija ce iti doresti

Un calator ostenit s-a asezat la umbra unui copac fara sa stie ca acesta era un copac fermecat, care putea indeplini orice dorinta.
Cum statea el asa pe pamantul tare s-a gandit cat de placut ar fi sa se odihneasca intr-un pat moale. Pe data patul a rasarit alaturi.
Uluit, omul s-a intins in pat, spunandu-si ca s-ar simti in culmea fericirii daca o tanara i-ar masa picioarele intepenite. Pe data o fata a aparut si a inceput sa ii maseze picioarele intr-un chip nespus de placut.
„Mi-e foame, si-a spus omul si ar fi strasnic sa mananc ceva chiar acum.” A aparut pe data o masa incarcata cu tot soiul de bunatati si calatorul s-a ospatat pe saturate. I se inchideau ochii de vin si de oboseala. S-a lungit, asadar, pe pat, gandindu-se la minunatele intamplari din ziua aceea.
„Am sa dorm un ceas – doua. Numai sa nu treaca pe aici vreun tigru, in timp ce dorm.”
Tigrul a iesit ca din pamant si l-a sfartecat.

Cel ce daruieste trebuie sa fie recunoscator

Pe cand Seisetsu era maestru în Kamakura, a avut nevoie, la un moment dat, de o cladire mai mare, iar Umezu Seibei, un negustor din Edo, hotari sa-i daruiască invatatului cinci sute de ryo, pentru cladirea noii scoli. Îi duse maestrului, care-i spuse:

- Bine. Primesc.

Umezu îi dadu lui Seisetsu sacul cu aur, dar reactia maestrului nu-i plăcuse. Cu trei ryo se putea trăi un an, iar acolo erau cinci sute !

- Sunt cinci sute de ryo, remarcă Umezu.

- Mi-ai mai spus, raspunse Seisetsu.

- Sunt o gramadă de bani, chiar dacă sunt un om bogat ...

- Vrei sa-ti multumesc ?

- Asa s-ar cuveni ...

- De ce ? spuse Seisetsu. Cel ce daruieste ar trebui să fie recunoscator !

Inteligenta nu e ceea ce crezi

   “In primul rand, trebuie sa stii ca intelectualitatea nu e inteligenta. A fi intelectual inseamna a fi fals; intelectualitatea este inteligenta simulata. Ea nu este reala din cauza ca nu e a ta, e imprumutata. Inteligenta este dezvoltarea constiintei interne. Ea nu are nici o legatura cu cunostintele, are legatura cu meditatia. Un om inteligent nu actioneaza pe baza experientei trecute; el actioneaza in prezent, in functie de conditiile prezente. El nu reactioneza, ci raspunde. De aceea, este intotdeauna imprevizibil; niciodata nu poti fi sigur ce urmeaza sa faca.

Un catolic, un protestant si un evreu vorbeau cu un prieten caruia tocmai i se spusese ca mai avea sase luni de trait.
- Tu ce ai face daca doctorul ti-ar da doar sase luni de trait? il intreba omul pe catolic.
-Ah! spuse catolicul. Mi-as darui toate bunurile bisericii, m-as impartasi in fiecare duminica si mi-as spune in mod regulat rugaciunile.
- Dar tu? il intreba omul pe protestant.
- Eu as vinde tot si as pleca intr-o calatorie in jurul lumii si m-as distra pe cinste.
-Si tu? il intreba omul pe evreu.
- Eu? Eu as consulta alt doctor.

Asta e inteligenta!”

Osho

Talk

If you don't feel like talking, don't--don't say a single word that is not coming to you spontaneously. Don't be worried if people think you are going crazy. Accept it. if they think you have become dumb ,accept it, and enjoy your dumbness!

The real trouble is with people who go on talking and don't know what they are talking about and why. They go on talking because they cannot stop. But if you become a little aware of the whole nonsense and the trouble that goes on in the mind, if you become aware that there is nothing to say, that everything seems to be trivia, then you hesitate. In the beginning it feels as though you are losing the capacity to communicate--it is not so. In fact, people talk not to communicate, but to avoid communication. Soon you will be able to really communicate. Just wait, and don't force anything. Don't be worried about the silence. One does worry, though, because the whole society exists on talking, on language, and people who are very articulate become very powerful in society-leaders, scholars, politicians, writers. One soon becomes afraid that one is losing one's grip on language, but don't be worried. Silence is the grip on God, and once you mow what silence is, you have something to talk about. Once you have gone deeper into silence, then your words carry meaning for the first time. Then they are not just empty words, they are full of something of the beyond. They have a poetry to them, a dance. They carry your inner grace with them.

Let's talk about sex - From sex to superconsciousness

Only the energy of sex can flower into love.

Religion and culture pour poison against sex into the mind of man. They create conflict, war; they engage man in battle against his own primary energy – and so man has become weak, gross, coarse, devoid of love and full of nothingness.

If passion is transformed, the wife can become the mother; if lust is transcended, sex can become love. Only sex energy can flower into the force of love. But we have filled man with antagonism towards sex and the result is that love has not flowered.

Man’s consciousness is becoming more and more sexual. Our songs, poems, paintings, and virtually all the figures in our temples are centered around sex – because our minds also revolve around the axis of sex. No animal in the world is as sexual as man. Man is sexual everywhere – awake or asleep, in his manners as well as in his etiquette. Every moment man is haunted by sex. 

What I want to say is this: sex is divine. The primal energy of sex has the reflection of God in it. It is obvious: it is the energy that creates new life. And that is the greatest, most mysterious force of all.

End this enmity with sex. If you want a shower of love in your life, renounce this conflict with sex. Accept sex with joy. Acknowledge its sacredness. Receive it gratefully and embrace it more and more deeply. You will be surprised that sex can reveal such sacredness.

When a man approaches his wife he should have a sacred feeling, as if he were going to a temple. And when a wife goes to her husband she should be full of the reverence one has nearing God.

Only in the moments of coitus did man realize that it was possible to feel such profound

love, to experience such illuminating bliss. And those who meditated on this truth in the right frame of mind, those who meditated on the phenomenon of sex, of intercourse, came to the conclusion that in the moments of climax the mind becomes empty of thoughts. All thoughts drain out at that moment. And this emptiness of mind, this void, this vacuum, this freezing of the mind, is the cause of the shower of divine joy.

Love is the experience of unity. The demolition of walls, the fusion of two energies is what the experience of love is. Love is the ecstasy when the walls between two people crumble down, when two lives meet, when two lives unite.

You are able to forget the name, face or nationality of someone – if I had met you, I might forget your name, your face, your caste, your age, your status, everything about you – but you never forget the sex of a person, you never forget whether someone was male or female. Have you ever had any doubt that the person you had a conversation with, let’s say, on the train to Delhi last year, was a man? Why? When you forget everything else about a person, why can’t you erase that aspect from your memory? It is because the awareness of sex is so firmly rooted in man’s mind, in his thought processes. Sex is ever-present, ever-active.

My point is that those who forbid talk about sex are the same people who have pushed humanity into an abyss of sex. Those who are frightened of sex, and have therefore convinced themselves they are innocent of sex, are lunatics. They have conspired to make the whole world a gigantic asylum.

But to reach somewhere, one has to know the starting point. We have to start from where we are; it is imperative we know this place first. And this is more important at the moment than the place we want to reach. In this context, sex is the fact, the reality; sex is the starting point. But God? God is far from here. We can reach the truth of God only by understanding the starting point of the journey; otherwise we cannot move an inch. We will be lost. We will be on a merry-go-round, going nowhere.

And first of all, one fact must be comprehended fully: man is born out of sex. The whole of his being exists because of the practice of sex. Man is filled with the energy of sex. The energy of life itself is the energy of sex.

In the sexual act the ego fades away. Orgasm is a state of self-effacement.

In orgasm, the sense of time is non-existent. There is no past, no future; there is only the present moment. The present is not a part of time; the present is eternity.

This is the second reason man is so eager for sex. The craving is not for the body of a woman by a man or vice versa, the passion is for something else: for egolessness, for timelessness.

And it does not last for more than a moment; after a momentary climax, we return again to our original position. For a second, we reach towards a different plane of existence; for a second, we climb towards a peak of immense satisfaction. The momentum is towards the pinnacle, but we have hardly taken a step when we fall back to first base.

Sex is man’s most vibrant energy, but it should not be an end unto itself: sex should lead man to his soul. The goal is from lust to light.

Have you ever observed that no animal is sexual all the time, but that man leans toward sex in each and every situation? Sexuality fumes inside man, as if sex were all and everything in life. How has this perversion come about? How has this disaster occurred? Why hasn’t it happened to any animal? There is only one cause: man has done his utmost to suppress sex. And it has erupted throughout his personality in equal measure.And think of what we have done to suppress sex! We have had to develop an insulting attitude toward it; we have had to degrade it; we have had to abuse it. We have had to call it sin; we have had to shout from the rooftops, ”Sex is sin!” We have had to proclaim that those who indulge in sex are contemptible, are to be despised. We have had to invent countless degrading names for sex in order to justify our suppression of it. But we have never worried for a moment that these abuses and objections would eventually poison our entire beings.

A man is able to spread love to those around him in direct proportion to the love that grows within him. Those who are empty of love are filled with sex. And sex-minded they remain. The less a man loves, the more he hates; the less love there is in a man’s life, the more spiteful his life will be.

The next motto: grow to the fullness of love. We should adore love; we should bestow love; we

should live in love. But to love other men alone is not the name of the game; to be devoted to love is to replenish one’s whole personality with love. I am speaking of a total education in loving. We should be able to pick up a stone as if we were lifting a friend; we should be able to shake hands with an enemy as if we were holding the hand of a friend.

People should simply be full of love; it should not depend on ”with whom.” But the lover wants the beloved to love only him, to love no one else. ”Love me alone,” he says, but he does not know that those who cannot love all cannot love one. The wife says her husband should love only her and not show affection to anybody else, but she does not realize that such love is false and that she has caused it to be so. How can a husband who is not always full of love for everybody be loving towards his wife?

Love should well up inside you – love for plants, love for human beings, love for strangers, love for foreigners, love for those on their way toward the moon and the stars.

A man may have driven a car for a thousand miles, but it does not necessarily follow that he knows anything about the engine. He might ridicule my statement, saying he had just driven a thousand miles, but I still venture to make the accusation that he knows nothing about the car. I repeat, driving a car is different from knowing the internal mechanism. You may have gone through sexual experiences, but you know no more about sex than an animal.

The truth of the matter is that sex has not been studied scientifically. No philosophy or science of sex has developed because everyone believed he knew about sex. No one has seen the need for a scripture of sex. This is a very grave mistake by mankind.

We never go deeply into the subject of sex, never reflect upon the practice of sex, never try to get to the bottom of it, never meditate on it – because of the delusion that we know everything there is to know about it. When everybody already knows everything, what need is there to consider the subject? And in the same breath, I wish to tell you that there is no deeper mystery, no deeper secret, no deeper subject than sex – in this world and in life itself.

Man is helpless; man is a slave to sex, and this helplessness is to be despised. We want knowledge, not ignorance. Knowledge on its own is power, and the knowledge of sex is an even greater power. It is dangerous to continue to live in ignorance about sex.

One friend has asked, ”If the transformation of sex is into love, do you then mean that the love of a mother for her child is also because of sex?” Others have also asked similar questions.

It will be helpful to understand this. If you listened attentively, you will remember my telling you that there is a profound depth in the experience of sex, a depth to which a person does not normally reach. There are three levels of sex and I wish to speak about them now.

The first level of sex is the gross level. For example, a man goes to a prostitute. The experience he gets there cannot be any deeper than physical. A prostitute can sell her body but cannot sell her heart, and, of course, there is no way to sell the soul. On this level, bodies meet – as in rape. In rape there is no meeting of hearts or souls; rape happens on the physical level only. There is no way to rape a soul; the experience of rape is purely physical. The primary experience of sex is on the physiological level, but those who halt there never attain

the fullest experience of sex. They can never know the depths about which I have been speaking. These days, most people have stopped at the physical level.

A man and a woman who can meet on the spiritual level, who can unite spiritually – even once – feel they have united for endless lives to come. There is a deep fluidity; timelessness and pure ecstasy are the wedding dowry. The sex I am talking about is spiritual sex, the divine experience. I desire a spiritual orientation of sex.

Osho - From sex to superconsciousness

Recunoştinţa

Fii recunoscãtor existenţei pe cât posibil – chiar şi pentru lucrurile mãrunte nu doar pentru cele mãreţe. Nu avem niciun drept in faţa existenţei, aşa cã orice este primit, este un dar.

Creşte tot mai mult in gratitudine si recunoştinţã: las-o sã devinã felul tãu de a fi. Fii recunoscãtor oricui. Dacã cineva inţelege recunoştinţa, atunci acel cineva va fi recunoscãtor pentru lucrurile care au fost fãcute în mod pozitiv. Dacã simţi gratitudine pentru cineva care te-a ajutat - acesta este doar începutul.

Odatã ce ai înteles sentimetul de recunoştinţã şi i-ai permis sã pãtrundã adânc in tine, vei incepe sã fii recunoscãtor pentru orice. Şi cu cât eşti mai recunoscãtor, cu atât mai puţin vei fi nemulţumit. O datã ce nemulţumirea a dispãrut, va dispãrea si suferinţa. Recunoştinţa si nemulţumirea sunt incompatibile. Acesta este unul dintre cele mai importante secrete.