Intr-o seara.

Ti-am alergat prin vene, prin vise, prin noapte, ti-am alinat dorul salbatic ce-ti gonea in suflet, ti-am mangaiat cu speranta chipul, trupul tremurand, lasand urme de "mai vreau", ti-am conturat frica intr-un amurg racoros de vara, mazgalind stupid tabloul cu cerneala albastra, scursa din stiloul mult prea vechi. Ca sa-ti luminez mai apoi pasii catre imbratisarea mea cu lumini surde dintr-o lumanare pe jumatate arsa, si-un pahar de rosé la fel de plin, tot pe jumate. Valurile n-au apucat sa spele picioare goale, insetate de libertate, schiopatand de murdaria de ganduri oarbe, naucite de aroma orgoliului inca viu...