Am sorbit toate clipele divine.Le-am savurat cu placere. Am fumat si jumatate de pachet de Amagire, sunt vechi pe piata, au 7, 6, 7, ca numarul ei de telefon. Ceasca e goala, dar ospatarul nu mai vine. Ah,uite-l!!
E imbracat ciudat de data asta. Poarta roba. Poate e preot, sau vrea sa ma judece. Ori e calaul ce vrea sa-mi decapiteze ultima farama de speranta.
-Buna seara! Rosteste ragusit printre dintii albi ca laptele, uitandu-se fix la mine cu ochi mici de un violet aprins. Oare foloseste noul Colgate??V-am adus nota.
-Nota..Da! Sper sa-mi dea un Re..sau un Mi, sa ma inveseleasca putin. Cat face?!
-2 euro.
-Euro?! Ce-s astia?! Bag mana la buzunarul inimii, si nu e doar metaforic. Mai am 2 bancnote de 5 deceptii, o moneda de tandrete si un card de promisiuni cu initialele mele pe el. Ii intind bancnotele si moneda pe masa. Ajung astia?!
-Nu! imi raspunde cu dispret.
-Atunci cum te pot plati?
-Da-ti-mi sufletul!
-Esti nebun?!! Am inceput sa tip isteric. A fost doar o ceasca de clipe divine, si a fost rece, nici nu m-am saturat. Nu! Plus ca in meniu nu era specificat genul asta de pret.
-Stiu! Dar meniul nu mai este valabil. Pretul se schimba in fiecare moment.. ca si oamenii.
-Dar a fost doar o ceasca, insist in continuare.
-Da, dar asta v-ati dorit, domnule! O ceasca de clipe. Iar sufletul dumneavoastra e pretul adevarat.
Are dreptate, asta am vrut, si m-am bucurat de fiecare clipa in parte. As mai fi vrut macar inca o ceasca ca aia.
Mai aprind o Amagire, stiu ca o sa ma doara, fumul amintirii o sa-mi inunde plamanii, imi va sufoca realitatea deja subrezita.Nu pot sa ma opresc, desi doare.Sunt dependent.
-Hai sa n-o mai lungim. A meritat totul, nu regret, poate doar ma oftic. Voi plati! Ia-mi sufletul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu